Joi, 23 martie 2017, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, prin Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul, a organizat prima călătorie dedicată tinerilor în acest an, în cadrul Proiectului eparhial Vade mecum, juvenis!, beneficiari fiind 55 de liceeni și profesori de Religie buzoieni, participanți la Concursul județean Repere de credință pentru liceanul buzoian – Icoană și mărturisire.
Mulțumind lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa cu talanții dăruiți fiecărui tânăr, am pornit în rugăciune spre București, pentru a prezenta acestora câteva dintre cele mai reprezentative jaloane culturale și de spiritualitate din Capitală.
Astfel, primul popas a fost făcut la Muzeul Satului, unde buzoienii s-au pierdut pe aleile în floare ale acestei Românii tradiționale în miniatură, căutând căsuțele de secol XIX din județele Buzău și Vrancea, admirând coloritul caselor dobrogene și frumusețea interioarelor de odinioară, bisericuțele de lemn, obiectele autentice de artă populară.
Am plecat, apoi, spre Seminarul Teologic Ortodox din București, unde am luat prânzul – dovedind încă o dată că sărbătorescul comuniunii prevalează simplitatea bucatelor de post – după care ne-am închinat Sfinților Nectarie și Efrem cel Nou la Mănăstirea Radu-Vodă, locul de odihnă veșnică al Patriarhlui Justinian, comemorat în chip deosebit de Biserica Ortodoxă Română în acest an.
După un alt moment de rugăciune la Biserica Bucur, legendara ctitorie a păstorului care a dat numele Capitalei, atestat pentru prima dată la 1459, ne-am îndreptat pașii spre inima Bucureștilor, Colina Bucuriei, unde am fost întâmpinați de gazde primitoare în somptuosul Palat al Patriarhiei, recent renovat și oferit credincioșilor spre vizitare, mergând în final în bătrâna, dar mereu înnoita Catedrală patriarhală, unde rugăciunile neîncetate pentru mijlocirea Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov se îngemănau tainic cu lumina lină a slujbei de seară.
Ultimul răgaz duhovnicesc a fost la moaștele Sf. Ciprian al Cartaginei, de la Biserica Zlătari, și la Mănăstirea Stavropoleos, ultimul așezământ în stil brâncovenesc din România, o oază de cultură și spiritualitate în furnicarul europenizat al Centrului Vechi, unde tinerii și profesorii lor au adresat din nou un cuvânt de mulțumire Bunului Dumnezeu și sfinților Săi, pentru toate binefacerile și bucuriile trăite în această zi.
Fiorii credinței s-au articulat pe emoția artistică, primită și trăită la intensitate maximă la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, unde, după o inedită vizită surpriză, coordonată de dna Andreea Nae, producător la Direcția de Strategii Culturale și Comunicare a faimoasei instituții culturale bucureștene, prin dimensiunile „3D” ale actului teatral românesc contemporan, în săli și culise, în saloanele actorilor și pe esplanadă, în zone atelier și în spațiile expoziționale, ne-am așezat într-una dintre cele mai frumoase și noi locații teatrale din Europa: Sala Mare a Teatrului Național București.
Am oferit invitaților noștri de la liceele buzoiene una dintre cele mai spectaculoase producții ale Naționalului bucureștean: „Don Quijote”, un regal al artelor marca Dan Puric, care semnează scenariul și regia. Dacă mai adăugăm numele unor mari actori, precum Constantin Dinulescu, Carmen Ionescu, Ileana Olteanu, celebrului artist care l-a întruchipat pe cavalerul fără vârstă al literaturii universale, farmecul costumelor semnate Doina Levința și panoplia artelor reunite pentru a transmite mesaje fără niciun cuvânt: muzică, dans tradițional și contemporan, efecte de lumini, arte marțiale, conturăm un adevărat tur de forță în traversarea barierelor culturale și spirituale, un demers neobosit de redare a tainei omului, un spectacol „total”, așa cum a fost apreciat de critică încă de la lansare, în aprilie 2005.
Cu siguranță, unul dintre momentele de grație l-a constituit surpriza din final, pregătită pentru tinerii căutători-pelerini: întâlnirea, în saloanele din spatele scenei, cu marii actori Dan Puric și Constantin Dinulescu, ce ne-au impresionat prin dragostea cu care s-au adresat celor ce erau răpuși de emoția întâlnirii, după un maraton de o oră și jumătate de dans și arte marțiale al Dlui Puric sau după lecția de jertfă artistică a actorului octogenar, care a bătut step pe scenă cu folos, cu mesaj, cu har…
Reacțiile copiilor au fost nebănuite și mesajele transmise ulterior ne-au încredințat de folosul acestui dar al Arhiepiscopiei, pentru tinerii care aleg să trăiască în Biserică, să fie Biserica:
„Am rămas cu cele mai plăcute amintiri legate de această experiență. Am avut oportunitatea de a vedea pentru prima dată câteva din minunatele obiective ale Bucureștiului, m-am simțit înconjurată de suflete minunate, blânde și calde, oameni ce mi-au transmis doar sentimente de fericire și, cu siguranță, mi-aș dori să mai am ocazia de a-i revedea.” (Ion Marinela Rodica, clasa a X-a B, Liceul Teoretic Pogoanele)
„Ziua de ieri, dacă pot spune aşa, a fost una dumnezeiască. Deşi eu am mai fost în acele locuri şi am mai vizitat acele sfinte mănăstiri, acum a fost cu totul deosebit. Deoarece noi ne-am unit pentru Hristos, acum a fost și El alături de noi. Eu cel puțin m-am bucurat de fiecare clipă petrecută. Dar cel mai frumos și emoționant moment a fost când l-am întâlnit pe Dan Puric. Mare om întru Dumnezeu… Nu m-am gândit niciodată că voi putea să îl întâlnesc şi mai ales să îi dau acel buchet cu lalele. Prin faptul că m-a îmbrățişat, am simțit o mare bucurie în suflet, deoarece este un om al lui Dumnezeu, mărturisitor, şi pentru asta îl admir foarte mult. În primul rând, Îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că ne-a fost şi ne este alături mereu, iar apoi dumneavoastră, părinte, pentru că ați organizat această excursie și mi-ați oferit prilejul de a purta pe vecie, în inimă, amintirile acestea frumoase.” (Dedu Saviana, Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Buzău).
Pr. Prof. Cristian Dima
Consilier eparhial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu